Te-am strigat, Doamne,
Cu un glas temător,
Cu o sinceră chemare,
De frică și de dor.

Ca o oaie rătăcită,
Am umblat până acum,
Am plecat din a Ta stână,
Departe de al Tău drum.

Rătăcind prin păcat,
Calea n-o mai găseam,
Fiindcă nu am văzut,
Că de Tine mă pierdeam.

Însă, la al meu strigăt,
Tu la Tine m-ai chemat,
De lupii răi m-ai protejat,
Doamne, cât ești de minunat!